Limba noastră

Limba noastră-i o comoară
În adîncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.

Limba noastră-i foc, ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veșnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeșnici.

Limba noastra-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care-o plâng și care-o cântă
Pe la vatra lor țăranii.

Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.

A treasure is our language that surges
From deep shadows of the past,
Chain of precious stones that scattered
All over our ancient land.

A burning flame is our language
Amidst a people waking
From a deathly sleep, no warning,
Like the brave man of the stories.

Our language is the greenest leaf
Of the everlasting codris,
Gentle river Dniester's ripples
Hiding starlight bright and shining.

Our language is more than holy,
Words of homilies of old
Wept and sung perpetually
In the homesteads of our folks.

A treasure will spring up swiftly
From deep shadows of the past,
Chain of precious stones that scattered
All over our ancient land.

Limba noastră-i o comoară
În adîncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mișcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfințit-au țara.

Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veșnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeșnici.

Nu veți plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Și-ți vedea, cât îi de darnic
Graiul țării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Și citindu-le 'nșirate, -
Te-nfiori adânc și tremuri.

Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram și-acasă
Veșnicele adevăruri.

Limba noastra-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng și care o cântă
Pe la vatra lor țăranii.

Înviați-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeți slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.

Strângeți piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Și-ți avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.

Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.

A treasure is our language that surges
From deep shadows of the past,
Chain of precious stones that scattered
All over our ancient land.

A burning flame is our language
Amidst a people waking
From a deathly sleep, no warning,
Like the brave man of the stories.

Our language is made of songs
From our soul's deepest desires,
Flash of lighting striking swiftly
Through dark clouds and blue horizons.

Our language is the tongue of bread
When the winds blow through the summer,
Uttered by our forefathers who
Blessed the country through their labour.

Our language is the greenest leaf
Of the everlasting codris,
Gentle river Dniester's ripples
Hiding starlight bright and shining.

Utter no more bitter cries now
That your language is too poor,
And you will see with what abundance
Flow the words of our precious country.

Our language is full of legends,
Stories from the days of old.
Reading one and then another
Makes one shudder, tremble and moan.

Our language is singled out
To lift praises up to heaven,
Uttering with constant fervour
Truths that never cease to beckon.

Our language is more than holy,
Words of homilies of old
Wept and sung perpetually
In the homesteads of our folks.

Resurrect now this our language,
Rusted through the years that have passed,
Wipe off filth and mould that gathered
When forgotten through our land.

Gather now the sparkling stone,
Catching bright light from the sun.
You will see the endless flooding
Of new words that overflow.

A treasure will spring up swiftly
From deep shadows of the past,
Chain of precious stones that scattered
All over our ancient land.